...Craciun Fericit!!...

Craciun fericit mei fetite si baietei!!!:D Sper ca v-a adus mosul ceea ce doreati si ca ati petrecut o zi frumoasa alaturi de familia voastra!

Odata cu venirea acestei sarbatori, multi copilasi isi doresc fel de fel de jucarii, hainute, dulciuri si speranta ca la anul va veni Mosul negresit. Insa asta e cu o conditie: sa fie cei mai cuminti copii din lume!;)). Desi nu se intampla asta, fiecare copilas primeste cate ceva de Craciun, insa cu ocazia acestei sarbatori trebuie sa inveti sa si daruiesti oamenilor, care poate nu isi permit sa puna bunatati specifice Craciunului pe masa. Trebuie sa ne intoarcem privirea si catre aceste persoane, care au avut ghinionul sa sufere mai mult in aceasta societate.  

Sarbatori fericite in continuare!!! La multi ani!!

...Vacanta de iarna...

Si uite ca am luat mult asteptata Vacantaaaa:D. In sfarsit putem sa ne distram, sa stam pana tarziu si sa ne bucuram de fiecare clipa petrecuta cu cei apropiati. Eu ma simt cel mai bine in sanul familiei mele, imi place sa stau la pieptul mamei mele si sa vorbesc cu ea, sa rad cu tata, sa ma joc cu fratii mei, sa ma cert sau sa ma impac cu ei; sa ma cert cu mamaia;)), care, saraca, a ajuns la o varsta respectabila, si stie multe, insa batranetea este batranete, si unele lucruri se uita. Pot sa spun ca am avut o copilarie frumoasa, o familie numeroasa, care stia sa daruiasca dragostea in mod egal; eu am simtit din plin dragostea familiei mele, fiind mezina casei m-am bucurat de dragostea fiecaruia, am trait clipe pe care nu le voi uita niciodata.  Pentru mine, familia are un loc special in inima mea, la fel ca si prietenii cu care impartasesc bucuriile, dar si dezamagirile. 

In preajma sarbatorilor, anumite sentimente reapar, te fac sa simti ca in viata ta, in cazul meu destul de scurta:))), ai avut parte de multe clipe frumoase si minunate, de care nu te vei desparti asa usor de ele.  

...It happened...

Si uite ca s-a intamplat din nou...Au aparut acele sentimente care credeam ca le-am uitat; daca prima data am depasit cu bine o faza din viata mea...acum m-am reintors in carapacea mea, unde nu ma simt confortabil, ma simt dezamagita de propria-mi persoana. Eu cea care incerc sa dau sfaturi celor din jur, zic eu, incerc sa ii ajut sa treaca peste anumite probleme, nu pot sa imi dau mie insami un sfat, care sa ma faca sa zambesc din nou. In sufletul meu este o aglomeratie de sentimente contradictorii, care nu imi dau pace, nu ma lasa sa imi traiesc viata, nu ma lasa sa ma bucur de anumite momente unice. Poate ar trebui sa pun punct anumitor situatii, sa le las in urma, si sa zambesc din tot sufletul meu, insa nu as putea, nu as avea acea vointa, pentru ca simt ca nu mai am putere. De ce oare ma simt asa? Pana acum am facut tot posibilul sa ma tin ocupata, sa plec, sa ma gandesc la alte lucruri, dar odata cu instalarea iernii, odata cu aparitia primilor fulgi de zapada,  au reaparut niste sentimente, care credeam eu, naiva fiind, ca au fost sterse de trecerea timpului. Incerc sa zambesc, sa rad, sa ma bucur de viata, dar nu rad cu tot sufletul meu, doar o parte din mine se bucura, iar cealalta sufera, pentru ca...nu pot sa uit, iert mereu, iar cand eu gresesc, nu mi se iarta...ironia sortii. De ce viata e nedreapta cu unii? De ce unii trebuiesc sa sufere mai mult decat altii? Nu e corect, ar trebui sa fim toti egali, dar uite ca nu suntem; asta e viata, si trebuie sa o traim cum stim noi mai bine, dar cand va fi oare ea complet fericita pentru noi toti? Nu ne ramane decat sa asteptam, sau sa actionam, sau pur si simplu sa ne-o facem singuri fericita. 

...Euforia sarbatorilor...

Eee....si uite asa vin sarbatorile, cu pasi repezi spre a ne indeplini dorintele si de a ne face sa ne simtim fericiti si impliniti alaturi de cei dragi..:X Pe mine m-a cuprins vraja acestor sarbatori, imi place sa vad orasul imbracat in straie de sarbatoare, cu luminite si globulete stralucitoare, sa aud la fiecare pas colindele atotstiute de fiecare dintre noi, si bucuria care se citeste pe chipurile oamenilor, sau nu, in general se citeste ingrijorarea, spaima de ziua urmatoare. Trebuie sa recunoastem ca nu ne aflam la cea mai buna perioada a noastra, insa macar pentru aceste sarbatori care iti umple inima de bucurie si fericire, sa lasam totul in urma, sa privim inainte cu capul sus si sa ii multumim lui Dumnezeu ca suntem sanatosi. 

http://www.youtube.com/watch?v=rnlzJdX2VoI

...Sarbatorile vin...

Iiii...si uite ca ne aflam in ultima luna a anului. Wow, a trecut foarte repede anul acesta, parca ieri absolveam inca un an de liceu, si era vara, si frumos:X, si acum e frig, gerrr, deocamdata fara zapada, speram sa ninga cat mai curand:D, si uite ca a venit si Mos Nicolae! A adus cadouri multe si dulciuri la copii cuminti o-) , si o nuielusa sau mai multe:D la copii nazdravani >:) ...totusi este o sarbatoare care aduce bucurie si fericire in sufletul copiilor, dar si in cel al oamenilor mari:D.  Cand eram mici, eu si fratii mei, ne curatam ghetutele, le lasam asezate frumos langa usa, si asteptam nerabdatori darurile aduse de "Mos Nicolae". Ne culcam cu gandul la posibilele daruri aduse, si uneori ca sa fim siguri ca vine, nu dormeam mai toata noaptea:D. Insa, dimineata, cand ne trezeam, gaseam in ghetutele fiecaruia dulciuri, fructe, si promisiunea ca la anul va veni negresit, insa depindea si de faptele noastre, daca erau bune sau erau rele; dar sa fim seriosi, venea la toti copii:))). 

Era frumos cand eram copii, asteptam nerabdatori sarbatorile, ne bucuram de fiecare dar primit, ne placea sa fim pacaliti de parintii nostri, atunci cand spuneau ca "mosul" va veni cu o nuielusa, si in niciun caz cu o jucarie sau cu niste dulciuri; dar stiam de fiecare data ca "mosul" va veni negresit:D. Sarbatorile de iarna sunt, din punctul meu de vedere, un prilej de a-ti reuni familia, de a te bucura de fiecare clipa petrecuta cu cei dragi, de a rade, de a te bucura ca o sa treaca inca un an impreuna cu acestia.  

...Hope of finding a solution...

Stiu ca pana acum, am publicat postari in care vorbeam despre lucruri mai negative, si poate v-ati facut parerea ca eu sunt un fel de "emo", insa nu e deloc asa: Eu am publicat mai mult acele postari, ca sa ma descarc, a scrie este modul meu de a ma elibera de niste ganduri, de anumite situatii care la prima privire mi se par imposibil de trecut; insa o data ce am retrait situatia prin acea relatare, gasesc solutii care m-ar putea ajuta. Este un mod foarte bun de a va descarca, in loc sa va dati cu capul de pereti sau sa spargeti diverse lucruri, sau sa va certati cu cei din jurul vostru, mai bine alegeti aceasta varianta: de a scrie, tot ce va trece prin cap, de a nu va pasa despre ce zic cei din jurul vostru, de a va elibera si de a trece mai bine prin diversele probleme adolescentine. Cei mai mari ca noi, adultii, cred ca aceste probleme sunt perfect normale la varsta noastra, insa de ce nu le retraiesc alaturi de noi, pentru a ne intelege cu adevarat? De ce trebuie mereu ca noi, singurii stapani ai propriei persoane, sa ne afundam in niste lucruri absolut banale pentru cei din jur, si sa gasim solutii cat mai bune pentru a ne defeni? Hmm trebuie, pentru ca nu mai suntem copii, incepem sa ne maturizam, sa ne dam seama de propriile noastre greseli si sa le indreptam, sau sa suportam consecintele faptelor noastre. Cand eram copii, totul era simplu, toata ziua ne jucam, toata ziua ne faceam prieteni noi, ne distram pana tarziu in noapte, nu tineam cont ca maine e scoala, sau ca maine am putea trece intr-o alta etapa a vietii noastre, pur si simplu vedeam viata foarte simplu; insa, acum intervin o serie de factori a-i societatii noastre: invidie, ambitie, minciuna, si la un moment dat, nu putem sa facem fata, ne simtim depasiti, si cautam ajutor sa scapam, care de multe ori vine prea tarziu, sau poate prea devreme.
Viata e frumoasa, si merita traita, merita sa te bucuri de ea cu prietenii tai, sa radeti de orice situatie aparuta in calea voastra, sa le depasiti, sa retraiti anumite momente, sa va bucurati de persoana iubita, sa oferiti dragostea voastra celor din jur, sa ajutati pe cei ce au nevoie de voi, sa nu va ganditi la ziua de maine, sa fiti spontani, sa zambiti atunci cand vedeti totul in negru, sa plangeti atunci cand va este ranita inima, sa va bucurati de fratii si surorile voastre, sa traiti in asa mod in care sa nu va para rau de ce ati facut. Bucurati-va de ceea ce va este oferit, si pretuiti-va prietenii si familia!

...Moartea...

                                    

Multa lume priveste moartea ca un mod de vindecare a tuturor ranilor avute in viata. Ei sunt prea incarcati de aceste rani, incat nu le mai fac fata, si recurg la ultima sansa: moartea. Acestia aleg sa se sinucida, sa renunte la viata, insa ei nu gresesc atunci cand opteaza aceasta decizie? Va spun eu, sunt lasi, nu sunt in stare sa isi rezolve probleme, sa le confrunte si sa-si aduca viata pe un fagas bun; cred ca o fac din teama de a incerca, sau teama de a se dezobisnui de anumite tabieturi pe care le-au avut de-alungul timpului. De ceva timp, tinerii aleg aceasta cale a sinuciderii, din multe motive: drogurile, anturajul, iubitul/iubita, problemele din familie si multe altele. La fiecare adolescent gasim cate un motiv, care l-a impins sa recurga la aceasta decizie; de obicei, cei aflati in aceasta situatie de a fi pusi fata in fata cu moartea, trebuiesc consultati psiholog, sau in cel mai rau caz, de un psihiatru. Dar, sincer cel mai bun tratament pentru acesti tineri ar fi familia, comunicarea cu cei apropiati si in timp ar putea sa depaseasca acele depresii.

Insa, ce ne facem cand suntem aflati intr-o faza terminala a unei boli, si pentru a te salva, ai nevoie de un transplat sau de mila  lui Dumnezeu? Ca sa nu te mai chinuiesti, te gandesti sa mori, sa ii lasi pe cei din jurul tau sa isi traiasca viata, si sa nu si-o mai chinuie prin spitale cu tine; in ziua de azi, cei ce ar putea sa doneze un organ, pentru a salva o viata, sunt foarte putini si multi dintre cei bolnavi mor. Alti oameni mor din cauza nenorocului, se intampla sa fie victimele unui accident sau a unor oameni rai care ii omor; asa se intampla ca si cei in varsta, din cauza anumitor boli sau pur si simplu de batranete mor, si lasa pe cei dragi, copii, nepoti, in urma si se indreapta spre un nou nivel al sufletului sau.

In general, oamenii mor din mai multe cauze, si mereu cei apropiati lor, raman singuri si suparati. Insa, noi ar trebui sa privim viata ca pe ceva de nepretuit, care este mereu slefuita asemenea unui diamant, iar moartea ca pe o etapa a fiecaruia dintre noi.

...Moment de reculegere...

                                                         

La un moment dat, fiecare om moare; nu conteaza ca este tamar, casatorit, cu copii sau batran. Moartea nu ne iarta pe niciunul, chiar daca avem averi sau suntem saraci; dar cand vine vorba de o persoana apropiata tie, ai dori sa traiasca cel putin cat traiesti si tu, si sa nu existe momente in care esti nevoit sa plangi pentru ca a murit. Insa, asa ne-a facut Dumnezeu, traim cat avem de trait, si pe urma murim, lasand loc celor mai tineri care au toata viata inainte. Pe moment nu vrei sa accepti acest lucru, dar cu timpul te obisnuiesti, si iti vei aminti de persoana draga asa cum o stiai: vesela, plina de glume, iubitoare... si ai mai vrea sa mai traiesti acele clipe, dar ele nu vor mai fi...

Astazi cineva drag mie, a fost dat uitarii, si zace fara suflare sub 2 metrii de pamant. As fi vrut sa o mai stiu pe cea care mi-a fost bunica, in viata, insa prea mult se chinuia, prea mult suferea, si bunul nostru Dumnezeu a luat-o langa El. Sper ca acolo ii este mai bine, si sper sa ne vegheze pe toti cei careia i-am fost nepoti... Este un moment greu, insa cu timpul o sa trecem si peste asta, si o sa avem mereu o amintire frumoasa celei careia i-am zis "mamaie". Dumnezeu sa te ierte! Si sa iti aline toate durerile avute de-alungul vietii!...

...Sandra Brown...

Din punctul meu de vedere, Sandra Brown este o scriitoare foarte buna, stie cum sa atraga cititorul, stie cum sa faca sa para cartea cat mai interesanta, si aceste lucruri i-au adus un renume international. De curand am citit o carte de-a Sandrei Brown, si mi s-a parut foarte incitanta, si astfel eu si cu inca o colega de-a mea:D, am inceput sa cautam carti pe la vecini, rude, prieteni. Pana acum am citit cam 4 carti, si nu seamana deloc una cu cealalta, sunt alte situatii abordate, alte personaje, care mai de care complexe prin felul lor de a fi si pot sa marturisesc ca m-am indragostit de romanele acesteia. Stilul ei de scris este unic din punctul meu de vedere, povestea relatata pur si simplu te captiveaza, si in imaginatia ta reda ceea ce este scris, exact ca intr-un film, dar mult mai frumos. 

Descrie cu exactitate intamplarile si asta ii aduce un atuu in plus. Desi se crede despre ea ca este o romanciera a sexului, nu este cu totul adevarat; in fiecare roman abordeaza o alta tema, explica intr-un mod in care este usor de inteles. In unele carti abordeaza tema sexului, dar pana la urma acesta este un roman de dragoste, la fel ca si filmele pe care le vedem in fiecare zi in fata televizorului. Pe mine, sincer chiar m-au fascinat romanele ei, si sper sa citesc cat mai multe si sa imi fac o parere cat mai buna. 

P.S: va recomand cu caldura sa cititi romanele acestei scriitoare.

...Timpul le rezolva pe toate...

Toti stim ca in timp anumite probleme se rezolva...sau practic se uita...Asa se face ca orice situatie neplacuta, la inceput ti se pare dificila, dar ajungi sa crezi ca o data cu trecerea timpului acea problema se rezolva de la sine...si nu este nevoie sa te mai complici. Pe moment esti invaluit de multe ganduri, de multe ipoteze contradictorii, incat ajungi sa crezi ca nu vei scapa de acea situatie dezagreabila si ca vei ramana prada ei; insa, gresim crezand asta, orice problema isi are o rezolvare, mai mult sau mai putin imediata, in unele cazuri nu depinde de noi, ci de cei din jurul nostru, care poate nu au avut puterea sa isi recunoasca greseala. Asa ceva nu este corect, fiecaruia ni se poate intampla, nu este ceva voit, totul depinde de soarta oricaruia dintre noi. Uneori suntem pusi sa luam greseala asupra noastra, alteori sa fim cei care o comit, pentru ca pur si simplu nu stim ce se va intampla a doua zi...suntem oameni, nu avem de unde sa stim ce ne este predestinat. Altii au darul de a retrai anumite situatii, mai mult sau mai putin obisnuite, si pe care noi le numim "deja vu". Cred ca sunt putini cei caruia le este dat sa retraiasca anumite momente, sau poate nu, nu  avem de unde sa stim fiecare persoana si fiecare dintre trairile acesteia. Sunt multe momente in viata noastra, placute sau neplacute , usor de trecut sau greu de trecut, insa stim ca orice am intampina, intr-o buna zi s-ar rezolva.  

...Move on...

Cateodata e bine sa lasi toate in urma. Sa nu te mai gandesti la ceea ce a fost si sa spui: Gata, de astazi incep un nou capitol al vietii mele! Insa este greu sa iei acesta decizie, stiind ca are si urmari: indoiala, nesiguranta raspunsului dat, si decizia in sine. Te gandesti: Cum ar fi daca i-as fi spus asta? sau Cum ar fi daca nu as fi adus in discutie anumite lucruri? Pur si simplu sunt spuse lucruri pe care le regretam apoi, sau nu, depinde de fiecare persoana, insa un lucru stim sigur: S-a luat o decizie! fie ea rea sau buna. Uneori ne regretam deciziile, uneori suntem bucurosi ca le-am luat, dar de ce suntem pusi sa luam decizii? de ce nu lasam lucrurile asa cum sunt? Omul este o fiinta complicata din toate punctele de vedere, are si calitati, dar si defecte, si vrea tot timpul ce e mai bun pe lume. Este constrans de anumite situatii, este dispus sa accepte lucruri, are puterea de a-si exprima parerea cu privire la un subiect, insa ce stim cu totii, omului ii este greu sa ia decizii, cu privire la tot ceea ce tine de persoana lui. De multe ori le nimereste, de multe ori le greseste, unele din ele pot fi reparate, altele nu; viata omului este presarata de multe decizii, mai mult sau mai putin corecte, si de cele mai multe ori le gresim...asta e...nimeni nu e perfect. Trebuie de fiecare data sa treci peste acele decizii, ca sa nu iti ingreunezi si mai mult viata, decat ti se pare tie ca este, si sa spui ca totul va fi bine in orice imprejurare.

...Speranta unui nou inceput...

De ce procedam altfel atunci cand vine vorba de o persoana apropiata?  De ce nu poti sa ii spui pur si simplu ceea ce simti, si sa lasi toate in urma? Iubirea, ca si prietenia sunt menite sa ne infrumuseteze viata, sa ne dea un motiv pentru a trai; dar cand acestea sunt "atacate" intr-o oarecare masura de alti factori, nu iti ramane decat sa visezi la ceea ce ai avut initial si sa speri ca totul va mai fi ca la inceput. Insa, degeaba ai tu aceasta speranta, intrucat la fiecare situatie neinteleasa, esti trimis inevitabil la ceea ce a fost surpat intre voi...Cu cat vrei sa construiesti ceva, simti ca ceva lipseste; ai acea nerabdare de a spune lucrurilor pe nume, asa cum faci cu ceilalti prieteni, dar nu poti, pentru ca te impiedica indiferenta si neincrederea celui din jurul tau. Cu cat entuziasm vorbesti cu acea persoana si incerci sa faci ceva, esti lovit de aceste doua resentimente care "iti taie rasuflarea". De ce nu putem sa lasam totul in urma? De ce trebuie sa ne lovim de multe alte conflicte ivite din nesiguranta si neintelegerea noastra? De ce ne facem rau unul altuia prin mandria si aroganta noastra? Ne-am schimbat, dar aceasta schimbare nu trebuie sa  afecteze ceea ce am construit, totusi daca mai este in picioare ceea ce am construit, desi nu mai cred asta. De ce nu putem fi noi, doi copii inocenti, care sunt la inceput de drum, si care nu cunosc nimic in jur, decat ceea ce s-a legat intre noi? Nu putem, pentru ca...totul nu va mai fi la fel...si oricat am incerca, intr-o buna zi s-ar surpa; in timp poate ca lucrurile s-ar rezolva, insa nu avem de unde sa stim asta...Nu ne ramane decat sa asteptam ca ceva se va intampla intr-o buna zi si ca ne va readuce la starea care am fost...

...Prezentul condus de trecut...

Ce ne facem atunci cand totul se duce de rapa? Cand stii ca ai fost legat puternic emotional de anumita persoana, si, intr-o zi, totul s-a uitat ca printr-o vraja; tot ce ati construit, tot ce ati daramat, tot ce ati consolidat, acum nu va mai sunt cunoscute... decat niste anumite intrebari, puse la repezeala, din dorinta de a afla anumite detalii, care uneori fac rau persoanei adresate. Si asa, incet incet, nu stii ce sa mai vorbesti, nu stii cum ar trebui sa faci ca sa evolueze lucrurile in bine; ti-e teama sa nu faci un pas gresit, ti-e teama sa nu spui lucrurilor pe nume, ti-e teama sa lasi totul in puterea timpului, desi nu stii ce se va intampla ziua urmatoare...Pur si simplu ramai debusolat, fara puterea de a exprima ceea ce simti cu adevarat, din teama ca vei fi inteles gresit. Nu stii cum sa procedezi, si te astepti ca acea persoana, sa gaseasca ceva care sa va scoata din acest impas...Dar daca nu face acest lucru? Daca lasa lucrurile asa cum sunt? Un singur lucru este de facut: sa astepti, sa vezi cum trece timpul, daca iti schimbi ideeile, daca iei o hotarare, fara sa regreti apoi...numai trecerea timpului poate rezolva anumite probleme...dar asteptarea este grea si decizia pe care o vei lua este mult mai dificila decat crezi.

...Eh....

Iiii....am aproape 10 zile, de cand am si eu un blog:D.  Ma simt destul de bine stiind ca mai multe persoane mi-au citit blogul si si-au spus parerea in legatura cu acesta. Ce sa mai... am de lucru in a-mi face un "adevarat blog", dar eu le fac pe toate calm, si asa ca nu ma grabesc. Stiu ca nu am mai postat ceva de cateva zile, insa am o scuza: nu am avut timp:D; asa e cand programul tau este dat peste cap, si pot sa zic ca de abia ma obisnuiesc. Am inceput sa fac fata trezirii de dimineata, insa mai am pana sa ma obisnuiesc. Totusi, nu ma mai culc la ore tarzii, mananc mai bine fata de anul trecut, si ma bucur mai mult de timpul care imi este rezervat. Orele la scoala trec mult mai repede, si asa cand te intorci acasa ai mai mult timp pentru tine...dar timpul este de uneori limitat, ca na...mai ai si multe alte lucruri de facut in afara de scoala:D. Insa se intampla sa nu fie viata intotdeauna roz; de cateva zile am o durere la picior, care nu ma lasa cu niciun chip:)))) Am incercat toate cremele, toate unguentele, insa in zadar, tot n-am scapat de durere:-< Nu stiu ce sa mai fac, astept sa treaca de la sine..Dar daca nu trece? ce ma fac?:))) rad eu acum dar daca e asa:( Eeee trebuie sa mi se duca carcelul asta nastrusnic din talpa ca daca nu, vede el ce se intampla! Sa nu se puna cu Sulty  ca e de belea:))))! Totusi eu astept sa treaca, ca sa pot sa ma plimb pe afara:D. Hmm si maine e o zi, si o astept cu nerabdare, si sper eu sa fie mai buna ca cea de azi! Hai ca v-am pupacit! Astept comentariile voastre. Ciao:*

...Horoscop funny...

                                                           BALANTA

                                                               

Simbol: un cantar. Vesnic dezechilibrat, cu talgerele inclinate intotdeauna in favoarea Balantei. Ceea ce da o nehotarare cronica, inclusiv in ceea ce priveste sexualitatea. Incercarea de a echilibra trei relatii secrete si alte cateva aventuri in timp ce planuieste nunta anului ii asigura nativului titlul de necontestat de amant duplicitar al secolului.

Element: aer. Aerul balantei iti bazaie non stop in urechi. Ideea lor de discutie rationala este ca ei vorbesc si tu asculti pastrandu-ti ratiunea. Pentru ca intr-o ureche o sa iti susure apropouri fierbinti si in cealalta o insiruire a tuturor defectelor pe care le-ai avut vreodata sau nu .
Calitate: cardinal. Adica conducator. Campion absolut in vorbitul pe la spate, umilirea celorlalti si fufa perfecta. De asemenea, expertul zodiacului cand vine vorba de stricat casele altora.
Guvernator: Venus. Zeita chirurgiei plastice si a tavanelor cu oglinzi. Zeita capriciilor
Activitate preferata: ranjitul
Carte preferata: „Cum sa te casatoresti (si) cu propria-ti persoana”
Model in viata: Barbie/Ken
Idol romantic: Anna Nicole Smith
Slujba ideala: avocatul diavolului
Prima intalnire ideala: in oras apare un individ imposibil de frumos si dezgustator de bogat intr-o limuzina cu sofer. Multimea se da la o parte din calea lui. Ajunge in fata Balantei si ii o cere in casatorie pe loc, cu promisiunea unei vieti luxoase si lipsita de nevoia de a mai lua vreo decizie vreodata
Fraza cheie: „pe de alta parte...”
Fraza de agatat: „Crezi ca mi se potriveste culoarea asta?”
Parte a corpului: rinichii. Plini de nisip si pietre de la dintii pe care si-i scrasnesc noaptea ca sa compenseze surasul fals pe care il afiseaza toata ziua
Zona erogena: fundul. Stau pe el in timp ce tu faci toata treaba
Ciudatenie sexuala: orice pozitie e ok, atata vreme cat pot sa vada o oglinda.
Stil romantic: intortocheat
- vanatori de avere, nehotarati, lipsiti de orice fel de autocritica, cu personalitatea unei frunze in vant
- vad dezacordul ca pe un afront personal (o sa se incrunte daca schimbi postul de radio). Daca te certi cu ei, o sa ai de infruntat o tornada de furie. Daca le demonstrezi ca au gresit, o sa fie de acord pe fata, dar o sa te urasca in secret pentru asta
- pentru o Balanta, pacea si armonia inseamna sa fii de acord perfect cu filosofia lor de moment
EL
- amuzant, carismatic si foarte sarmant. Are un gust impecabil la haine. O personalitate vioaie si prietenoasa care il face foarte popular. Un visator idealist care crede in fair-play si in pacea lumii
DAR
- capricios, inconstant si mereu in cautarea noii mari dragoste a momentului. Cand vine vorba de agatat, barbatul Balanta este la fel de versat ca un politician in campania electorala
- nu e realist. Pentru tine viitorul inseamna urmatorii cativa ani, pentru el, maine dimineata
- superficial. Vrea o papusa Barbie care sa gateasca, sa faca curatenie si sa ii distreze alaiul de prieteni, nu o femeie care sa il confrunte cu responsabilitati
- Nu ii plac certurile. Incearca sa ai un conflict cu el si probabil ca tu o sa fi cea care o sa faca spume. Mai ales pentru ca pare atat de al dracului de rezonabil si calm
- In cel mai bun caz, un fraier nehotarat. Pleaca sa faca ceva si sfarseste prin a face cu totul altceva (ex: pleaca la supermarket sa ia de mancare, dar uita pentru ca niste prieteni cu care s-a intalnit pe drum l-au invitat in oras). In cel mai rau caz, regele barurilor. Gandeste-te la smecherii „cool” si „trendy” care pierd vremea pe acolo, imbracati dupa ultimul racnet si freza impecabil aranjata
- Vrea o relatie bazata pe egalitate. Dai si primesti. Tu dai si el primeste. Se asteapta sa il alinti si sa il rasfeti, sa ii menajezi egoul si sa nu il deprimi cu probleme reale si stringente (nu mai sunt bani, s-a stricat teava de la bucatarie, ala micu’ are nevoie de tenisi noi etc)
- E responsabil de 7 din 10 relatii ratate. Celelalte 3 sunt din vina barbatilor Pesti.
- Desi cu atata indecizie, e de mirare ca ajunge vreodata sa aiba o relatie, adevarul e ca intodeauna e „oarecum cu cineva” sau cauta sa fie „oarecum cu cineva”. Cineva care e intodeauna mai bun decat tine. Din cauza lui a crescut rata divortului.
EA
- cea mai populara dintre femeile zodiacului. E de obicei foarte atragatoare. Atenta, inteligenta, crede in egalitate. Cauta armonia si o relatie profunda. Este calda, senzuala si feminina
DAR
- e vanitoasa, geloasa si indragostita de oglinda
- adora excesele. Combate depresia prin terapie de cumparaturi
- foarte rar cantareste aspectele unei probleme daca nu priveste vanitatea ei personala. Nu e proasta, dar gandirea rationala, asa cum o intelege restul lumii, nu are de a face cu ea. Este cea mai probabila candidata pentru multe operatii estetice
- nu exceleaza la luarea deciziilor, adica nu e in stare sa ia vreo decizie, la fel ca si corespondentul ei masculin.
- Are o structura emotionala si un simt estetic extrem de ciudate. E fie o extrema, fie cealalta. O sa iti critice gusturile in aceste domenii, chiar daca e ceva gen „rade ciob de oala sparta”
- „noi” e cuvantul e preferat intr-o relatie. Se misca cu viteze supersonice cand vine vorba de relatii. Da-i un deget si iti ia toata mana. In final, o sa iti faca un set de reguli dupa care sa traiesti, reguli care privesc toate aspectele vietii. E ca un fel de planta parazita care se intinde si sufoca tot
- O sa ramana in viata ta mult timp dupa ce v-ati despartit. Nu pentru ca te vrea inapoi, ci pentru ca sa se asigure ca suferi fara ea. O sa iti pastreze numarul pentru o eventuala aventura. Nu, nu are nimic de a face cu tine, ci cu ea
Cum il depistezi: individul cu sarm tineresc, foarte bine imbracat cu freza perfect aranjata si o expresie absenta e sigur o Balanta
Unde il gasesti: la intersectii, langa automatele cu mai multe feluri de cafea, in juriul unui concurs de Miss Univers, pe scurt, oriunde trebuie luate hotarari neimportante.
Cum il intrigi: daca pari un manechin care tocmai a terminat o sedinta foto pentru un catalog de moda. Daca pari fara griji si fara prea multe in cap. Daca pari tanara si cu sanii foarte dezvoltati. Dupa asta asteapta cu foarte mare rabdare sa faca o miscare
Prima intalnire: de obicei e foarte misto. O sa te duca intr-un loc frumos (pe care il alegi tu), unde o sa beti un pahar de vin (pe care il alegi tot tu), o sa faceti conversatie (despre ce vrei tu). O sa plateasca el (pentru ca i-a vazut pe altii). De ce vrei sa strici totul intrebandu-l daca o sa te sune maine??
Cand sa o faci: mai asteapta, ca nu pierzi nimic. Adica vreun an sau doi pana se hotaraste daca vrea sa te mai vada sau nu.

...Ehhh...ce ti-e si cu iubirea asta......

Iubirea......dupa punctul meu de vedere este un sentiment uman inaltator, care iti da aripi, te invata sa zbori, si te lasa purtat pe norii dragostei mult timp...:X:X;;). Cand esti iubita si la randul tau iubesti, atunci parca plutesti, radiezi de fericire. Nimic in jurul tau nu mai conteaza, ti se pare ca toti iti zambesc si parca toti stiu de imensa ta bucurie. Dar daca sentimentul nu este reciproc? Cum o sa procedezi atunci? Eu zic ca inainte de a te "indragostii lulea", trebuie sa cunosti persoana caruia i-ai zis tu in mintea ta "this is my boy":)):D,  desi de multe ori nu mai tii cont nici de asta:)), dar totusi trebuie sa fii atent la acea persoana, pentru ca dupa o perioada de timp, cel iubit de tine, sa fie de fapt un nenorocit x( , care te face sa plangi si sa suferi din cauza lui. Hmm...se mai intampla sa te aflii si in aceasta situatie, insa la urmatoare "poveste de dragoste", stii exact ce trebuie sa faci, ca sa nu mai pici din nou in plasa unui "agarici".

                                                              

Dar cand sentimentul este reciproc? Cand esti sigur ca persoana de langa tine te iubeste si ar face orice pentru tine, cum ai proceda? Ehhh, un singur lucru este de facut! Sa iubesti acea persoana neconditionat, ca si cum ziua in care v-ati vedea sa fie ultima, ca si cum un sarut, o privire, si o imbratisare sa fie ultimele lucruri facute! Nimic nu se compara cu acest sentiment, pe care cu totii il simtim la un moment dat, si daca il "apucam" sa nu ii mai dam niciodata drumul!

                                                      

...Singuratatea...

                                                             

Intr-un anumit moment al vietii noastre ne simtim singuri. Singuratatea este o "boala grea", de care unii nu mai scapa, unii o urasc, pentru ca le face viata un "calvar", mai exact ii afunda intr-o lunga tristete si melancolie sau, de ce nu, o lunga depresie. Toti simtim intr-un anumit moment ca suntem singuri, ca nimeni nu ne mai intreaba ce facem, ca nimeni nu iti mai deschide usa in asteptarea sa i te destainui lui...Sunt grele aceste momente si vrei sa scapi cat mai repede de ele, dar unii nu scapa pana mor... si aici ma refer la cei in varsta, la bunicii nostrii, care ne-au oferit dragostea lor si au avut grija de noi asa cum au putut. Ei se bucura mereu atunci cand le deschizi poarta si ii intrebi cum o mai duc si te imbratiseqaza, ca si cum te-ar cunoaste pentru prima data. Ei au foarte multa dragoste de oferit, si o daruiesc atunci cand ii vede pe cei dragi in jurul lor. Nimic nu se compara cu dragostea oferita de bunici, ei te rasfata, iti dau ce au mai bun in casa, ca sa te faca sa te simti bine alaturi de ei, si sa te reintorci ori de cate ori vrei sa asculti o vorba buna.

"Singur" este un cuvant intalnit deseori pe buzele adolescentilor, la tinerii care isi formeaza personalitatea; ei simt uneori ca sunt singuri, ca nu este cineva aproape de ei, care sa ii asculte si care sa sprijine capul lor pe umarul cuiva. Se intampla de foarte multe ori ca acest nesemnificativ lucru sa fie interpretat ca o izolare de toti, insa putini isi dau seama ca nu este asa ceva si ca acea persoana are nevoie de afectiune, de sprijin si de cineva alaturi care sa ii inteleaga. Este foarte greu sa fii un adolescent , pentru ca nu stii ce e bine si ce e rau, ce e gresit sau ce e corect; in aceasta perioada este bine ca parintii sa iti fie alaturi si sa iti dea sfaturi, ca in asa fel sa stii pe ce cale sa urmezi, de regula calea cea dreapta. Unii aleg cealalta cale, fiind influentati de regula de anturaj sau de ceea ce vad in familia lor; unii ajung sa devina dependenti de droguri, alcool sau tigari, numai din cauza ca cei aproape lor, nu i-au ascultat la timpul potrivit si ei si-au gasit refugiul in aceste trei vicii. Ei au simtit ca sunt singuri, ca nimeni nu ii intelege si ca nimeni nu ii asculta; asa se intampla de multe ori ca cei in consecinta sa nu isi mai poata indrepta comportamentul si aleg sa se sinucida sau sa moara din cauza unei supradoze. S-au facut multe teme de discutie pe aceste subiecte, unii dintre ei s-au reintors la valorile morale binecunoscute, altii inca se mai refugiaza in aceste vicii si toate din cauza singuratatii pe care o simt.

...O noua zi...o zi oarecare...

Mereu mi-am imaginat ziua de duminica ca o zi frumoasa, insorita, insa zilele mai sunt si dupa sufletul omului si dupa starile acestuia: triste, mohorate, stropite de picuri repezi care cad adanc in subconstientul sau. Insa stim cu totii ce se spune, ca dupa ploaie, rasare soarele si o data cu acesta si speranta ca ziua va fi mult mai buna. Dar daca nu va fi? Daca vom ramane in aceeasi stare de melancolie, fara ca nimeni sa ne-o schimbe? Ceilalti din jurul tau vor ca tu sa fii fericita, dar daca nu poti? Tot ce ai vrea este sa stai, sa privesti in gol si sa treaca timpul pe langa tine ca si cum nu ar exista! Dar daca stai tot timpul asa, pierzi  tot ce e mai frumos in viata: familia, prietenii, momentele cele mai distractive de care iti vei aduce aminte toata viata. O perioada de timp ca aceasta se depaseste greu, crezi ca nimeni din jurul tau nu te intelege, ajungi sa nu mai ai o discutie fara ridicarea vocii, si practic te inchizi in tine, fara ca nimeni si nimic sa nu patrunda in adancul sufletului tau. Insa cum ploaia uda pamantul zile in sir, fara sa se opreasca, intr-o buna zi aceasta se va opri, si va lasa loc soarelui, care  ne va face sa uitam de acele zile mohorate. Nu putem ocoli anumite situatii sau anumite probleme din viata noastra, insa un singur lucru putem sa facem , sa nu ne lasam acaparati de ele!

...Rani cicatrizate...

De ce mereu cand vrei ceva, si te duci la persoana respectiva cu toata bunavointa, te lovesti de un raspuns negativ, urmat de o ironie, care te face sa te simti oribil numai ca ai pus intrebarea respectiva. Si cel mai mult doare cand e vorba de o persoana apropiata tie, daca era din partea unei cunostinte nu te afecta asa tare. Si daca incerci sa o convingi, ca ceea ce vrei este cu adevarat important, mai rau, te lovesti de refuzul sau, incat nu ai mai vrea sa mai vorbesti cu acea persoana cat vei trai! Insa nu poti sa stai fara sa nu vorbesti, pentru ca la un moment dat ai nevoie de acea persoana, si esti, oarecum, nevoit sa uiti ceea ce se intamplat, desi in sufletul tau, acea intamplare nu a fost stearsa.....Asa se intampla deseori, incat la fiecare situatie urata, iti aduci aminte de multe alte situatii de acel gen, nerezolvate, si pur si simplu nu mai poti sa le faci fata....Anumite vorbe dor, chiar foarte mult....si persoana care ti le-a adresat, nici un minut nu se gandeste ca te-a ranit....crede ca totul va reveni la normal.....desi prin fiecare conflict o parte din iubirea pe care i-o porti se va rupe....si incet, incet, vei dori sa te indepartezi.....:(:| 

...Buna...

Heyy!!! Sunt un nou membru al acestui blog. Am vrut de ceva timp sa imi fac un blog, dar lipsa de timp si lenea m-au impiedicat. Sper sa va placa postarile mele si , de ce nu, sa imi lasati si comentarii in legatura cu acestea! Pupici:*:*