La un moment dat, fiecare om moare; nu conteaza ca este tamar, casatorit, cu copii sau batran. Moartea nu ne iarta pe niciunul, chiar daca avem averi sau suntem saraci; dar cand vine vorba de o persoana apropiata tie, ai dori sa traiasca cel putin cat traiesti si tu, si sa nu existe momente in care esti nevoit sa plangi pentru ca a murit. Insa, asa ne-a facut Dumnezeu, traim cat avem de trait, si pe urma murim, lasand loc celor mai tineri care au toata viata inainte. Pe moment nu vrei sa accepti acest lucru, dar cu timpul te obisnuiesti, si iti vei aminti de persoana draga asa cum o stiai: vesela, plina de glume, iubitoare... si ai mai vrea sa mai traiesti acele clipe, dar ele nu vor mai fi...
Astazi cineva drag mie, a fost dat uitarii, si zace fara suflare sub 2 metrii de pamant. As fi vrut sa o mai stiu pe cea care mi-a fost bunica, in viata, insa prea mult se chinuia, prea mult suferea, si bunul nostru Dumnezeu a luat-o langa El. Sper ca acolo ii este mai bine, si sper sa ne vegheze pe toti cei careia i-am fost nepoti... Este un moment greu, insa cu timpul o sa trecem si peste asta, si o sa avem mereu o amintire frumoasa celei careia i-am zis "mamaie". Dumnezeu sa te ierte! Si sa iti aline toate durerile avute de-alungul vietii!...
Imi pare rau...
RăspundețiȘtergereCondoleante .