Mereu mi-am imaginat ziua de duminica ca o zi frumoasa, insorita, insa zilele mai sunt si dupa sufletul omului si dupa starile acestuia: triste, mohorate, stropite de picuri repezi care cad adanc in subconstientul sau. Insa stim cu totii ce se spune, ca dupa ploaie, rasare soarele si o data cu acesta si speranta ca ziua va fi mult mai buna. Dar daca nu va fi? Daca vom ramane in aceeasi stare de melancolie, fara ca nimeni sa ne-o schimbe? Ceilalti din jurul tau vor ca tu sa fii fericita, dar daca nu poti? Tot ce ai vrea este sa stai, sa privesti in gol si sa treaca timpul pe langa tine ca si cum nu ar exista! Dar daca stai tot timpul asa, pierzi tot ce e mai frumos in viata: familia, prietenii, momentele cele mai distractive de care iti vei aduce aminte toata viata. O perioada de timp ca aceasta se depaseste greu, crezi ca nimeni din jurul tau nu te intelege, ajungi sa nu mai ai o discutie fara ridicarea vocii, si practic te inchizi in tine, fara ca nimeni si nimic sa nu patrunda in adancul sufletului tau. Insa cum ploaia uda pamantul zile in sir, fara sa se opreasca, intr-o buna zi aceasta se va opri, si va lasa loc soarelui, care ne va face sa uitam de acele zile mohorate. Nu putem ocoli anumite situatii sau anumite probleme din viata noastra, insa un singur lucru putem sa facem , sa nu ne lasam acaparati de ele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu