Noi ,oamenii, regretam adesea, vorbele spuse, situatiile la care am pus sa treaca anumite persoane, si "prietenii" pe care i-am cunoscut. Regretam faptul ca am cunoscut acele persoane, regretam ca am avut incredere, si am daruit iubire, desi nu meritau; tot timpul ai crezut ca totul se va rezolva, ca totul va reveni pe un fagas bun, presarat cu mici bucurii care iti vor umple sufletul de iubire, insa stii ca nu se va mai intampla. Ai decazut intr-o lume a deziluziei, sperantele pe care ti le-ai creat au disparut, s-au spulberat intr-o clipa, si nu realizezi faptul ca totul s-a terminat, ca nu mai exista niciun "tot". Daca inainte stiai ca cineva te iubeste, acum te simti uitat, dezamagit de propria persoana si de acea persoana, nu iti mai ramane decat sa speri ca cineva mai bun iti va iesi in cale. Speranta moare ultima, dar ea, oare, nu a murit deja? De ce anumite cuvinte pot schimba radical situatia, te pot face sa vezi cealalta latura, de care ai fugit intotdeauna; se spune ca de rau nu scapa nimeni, da nimeni nu vrea sa cunoasca acel rau, pentru ca toti ne credem buni in sufletul nostru desi nu aratam.
Regretam faptul ca ne-am nascut, desi nu meritam asta, regretam faptul ca traim intr-o familie dezbinata, destramata, regretam faptul ca am tinut la cineva, regretam faptul ca am luat o nota proasta, regretam faptul ca nu am reusit in viata, desi avem pregatire, regretam faptul ca regretam...De ce exist regretele? De ce sa nu facem lucrurile in asa fel sa fie bine pentru fiecare dintre noi? Regretul este egal cu dezamagire; fiecare regretam la un moment dat ceva, dar tot mai bine zicem ca nu am avut nimic de regretat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu