...Hope of finding a solution...

Stiu ca pana acum, am publicat postari in care vorbeam despre lucruri mai negative, si poate v-ati facut parerea ca eu sunt un fel de "emo", insa nu e deloc asa: Eu am publicat mai mult acele postari, ca sa ma descarc, a scrie este modul meu de a ma elibera de niste ganduri, de anumite situatii care la prima privire mi se par imposibil de trecut; insa o data ce am retrait situatia prin acea relatare, gasesc solutii care m-ar putea ajuta. Este un mod foarte bun de a va descarca, in loc sa va dati cu capul de pereti sau sa spargeti diverse lucruri, sau sa va certati cu cei din jurul vostru, mai bine alegeti aceasta varianta: de a scrie, tot ce va trece prin cap, de a nu va pasa despre ce zic cei din jurul vostru, de a va elibera si de a trece mai bine prin diversele probleme adolescentine. Cei mai mari ca noi, adultii, cred ca aceste probleme sunt perfect normale la varsta noastra, insa de ce nu le retraiesc alaturi de noi, pentru a ne intelege cu adevarat? De ce trebuie mereu ca noi, singurii stapani ai propriei persoane, sa ne afundam in niste lucruri absolut banale pentru cei din jur, si sa gasim solutii cat mai bune pentru a ne defeni? Hmm trebuie, pentru ca nu mai suntem copii, incepem sa ne maturizam, sa ne dam seama de propriile noastre greseli si sa le indreptam, sau sa suportam consecintele faptelor noastre. Cand eram copii, totul era simplu, toata ziua ne jucam, toata ziua ne faceam prieteni noi, ne distram pana tarziu in noapte, nu tineam cont ca maine e scoala, sau ca maine am putea trece intr-o alta etapa a vietii noastre, pur si simplu vedeam viata foarte simplu; insa, acum intervin o serie de factori a-i societatii noastre: invidie, ambitie, minciuna, si la un moment dat, nu putem sa facem fata, ne simtim depasiti, si cautam ajutor sa scapam, care de multe ori vine prea tarziu, sau poate prea devreme.
Viata e frumoasa, si merita traita, merita sa te bucuri de ea cu prietenii tai, sa radeti de orice situatie aparuta in calea voastra, sa le depasiti, sa retraiti anumite momente, sa va bucurati de persoana iubita, sa oferiti dragostea voastra celor din jur, sa ajutati pe cei ce au nevoie de voi, sa nu va ganditi la ziua de maine, sa fiti spontani, sa zambiti atunci cand vedeti totul in negru, sa plangeti atunci cand va este ranita inima, sa va bucurati de fratii si surorile voastre, sa traiti in asa mod in care sa nu va para rau de ce ati facut. Bucurati-va de ceea ce va este oferit, si pretuiti-va prietenii si familia!

...Moartea...

                                    

Multa lume priveste moartea ca un mod de vindecare a tuturor ranilor avute in viata. Ei sunt prea incarcati de aceste rani, incat nu le mai fac fata, si recurg la ultima sansa: moartea. Acestia aleg sa se sinucida, sa renunte la viata, insa ei nu gresesc atunci cand opteaza aceasta decizie? Va spun eu, sunt lasi, nu sunt in stare sa isi rezolve probleme, sa le confrunte si sa-si aduca viata pe un fagas bun; cred ca o fac din teama de a incerca, sau teama de a se dezobisnui de anumite tabieturi pe care le-au avut de-alungul timpului. De ceva timp, tinerii aleg aceasta cale a sinuciderii, din multe motive: drogurile, anturajul, iubitul/iubita, problemele din familie si multe altele. La fiecare adolescent gasim cate un motiv, care l-a impins sa recurga la aceasta decizie; de obicei, cei aflati in aceasta situatie de a fi pusi fata in fata cu moartea, trebuiesc consultati psiholog, sau in cel mai rau caz, de un psihiatru. Dar, sincer cel mai bun tratament pentru acesti tineri ar fi familia, comunicarea cu cei apropiati si in timp ar putea sa depaseasca acele depresii.

Insa, ce ne facem cand suntem aflati intr-o faza terminala a unei boli, si pentru a te salva, ai nevoie de un transplat sau de mila  lui Dumnezeu? Ca sa nu te mai chinuiesti, te gandesti sa mori, sa ii lasi pe cei din jurul tau sa isi traiasca viata, si sa nu si-o mai chinuie prin spitale cu tine; in ziua de azi, cei ce ar putea sa doneze un organ, pentru a salva o viata, sunt foarte putini si multi dintre cei bolnavi mor. Alti oameni mor din cauza nenorocului, se intampla sa fie victimele unui accident sau a unor oameni rai care ii omor; asa se intampla ca si cei in varsta, din cauza anumitor boli sau pur si simplu de batranete mor, si lasa pe cei dragi, copii, nepoti, in urma si se indreapta spre un nou nivel al sufletului sau.

In general, oamenii mor din mai multe cauze, si mereu cei apropiati lor, raman singuri si suparati. Insa, noi ar trebui sa privim viata ca pe ceva de nepretuit, care este mereu slefuita asemenea unui diamant, iar moartea ca pe o etapa a fiecaruia dintre noi.

...Moment de reculegere...

                                                         

La un moment dat, fiecare om moare; nu conteaza ca este tamar, casatorit, cu copii sau batran. Moartea nu ne iarta pe niciunul, chiar daca avem averi sau suntem saraci; dar cand vine vorba de o persoana apropiata tie, ai dori sa traiasca cel putin cat traiesti si tu, si sa nu existe momente in care esti nevoit sa plangi pentru ca a murit. Insa, asa ne-a facut Dumnezeu, traim cat avem de trait, si pe urma murim, lasand loc celor mai tineri care au toata viata inainte. Pe moment nu vrei sa accepti acest lucru, dar cu timpul te obisnuiesti, si iti vei aminti de persoana draga asa cum o stiai: vesela, plina de glume, iubitoare... si ai mai vrea sa mai traiesti acele clipe, dar ele nu vor mai fi...

Astazi cineva drag mie, a fost dat uitarii, si zace fara suflare sub 2 metrii de pamant. As fi vrut sa o mai stiu pe cea care mi-a fost bunica, in viata, insa prea mult se chinuia, prea mult suferea, si bunul nostru Dumnezeu a luat-o langa El. Sper ca acolo ii este mai bine, si sper sa ne vegheze pe toti cei careia i-am fost nepoti... Este un moment greu, insa cu timpul o sa trecem si peste asta, si o sa avem mereu o amintire frumoasa celei careia i-am zis "mamaie". Dumnezeu sa te ierte! Si sa iti aline toate durerile avute de-alungul vietii!...

...Sandra Brown...

Din punctul meu de vedere, Sandra Brown este o scriitoare foarte buna, stie cum sa atraga cititorul, stie cum sa faca sa para cartea cat mai interesanta, si aceste lucruri i-au adus un renume international. De curand am citit o carte de-a Sandrei Brown, si mi s-a parut foarte incitanta, si astfel eu si cu inca o colega de-a mea:D, am inceput sa cautam carti pe la vecini, rude, prieteni. Pana acum am citit cam 4 carti, si nu seamana deloc una cu cealalta, sunt alte situatii abordate, alte personaje, care mai de care complexe prin felul lor de a fi si pot sa marturisesc ca m-am indragostit de romanele acesteia. Stilul ei de scris este unic din punctul meu de vedere, povestea relatata pur si simplu te captiveaza, si in imaginatia ta reda ceea ce este scris, exact ca intr-un film, dar mult mai frumos. 

Descrie cu exactitate intamplarile si asta ii aduce un atuu in plus. Desi se crede despre ea ca este o romanciera a sexului, nu este cu totul adevarat; in fiecare roman abordeaza o alta tema, explica intr-un mod in care este usor de inteles. In unele carti abordeaza tema sexului, dar pana la urma acesta este un roman de dragoste, la fel ca si filmele pe care le vedem in fiecare zi in fata televizorului. Pe mine, sincer chiar m-au fascinat romanele ei, si sper sa citesc cat mai multe si sa imi fac o parere cat mai buna. 

P.S: va recomand cu caldura sa cititi romanele acestei scriitoare.

...Timpul le rezolva pe toate...

Toti stim ca in timp anumite probleme se rezolva...sau practic se uita...Asa se face ca orice situatie neplacuta, la inceput ti se pare dificila, dar ajungi sa crezi ca o data cu trecerea timpului acea problema se rezolva de la sine...si nu este nevoie sa te mai complici. Pe moment esti invaluit de multe ganduri, de multe ipoteze contradictorii, incat ajungi sa crezi ca nu vei scapa de acea situatie dezagreabila si ca vei ramana prada ei; insa, gresim crezand asta, orice problema isi are o rezolvare, mai mult sau mai putin imediata, in unele cazuri nu depinde de noi, ci de cei din jurul nostru, care poate nu au avut puterea sa isi recunoasca greseala. Asa ceva nu este corect, fiecaruia ni se poate intampla, nu este ceva voit, totul depinde de soarta oricaruia dintre noi. Uneori suntem pusi sa luam greseala asupra noastra, alteori sa fim cei care o comit, pentru ca pur si simplu nu stim ce se va intampla a doua zi...suntem oameni, nu avem de unde sa stim ce ne este predestinat. Altii au darul de a retrai anumite situatii, mai mult sau mai putin obisnuite, si pe care noi le numim "deja vu". Cred ca sunt putini cei caruia le este dat sa retraiasca anumite momente, sau poate nu, nu  avem de unde sa stim fiecare persoana si fiecare dintre trairile acesteia. Sunt multe momente in viata noastra, placute sau neplacute , usor de trecut sau greu de trecut, insa stim ca orice am intampina, intr-o buna zi s-ar rezolva.