A new beginning...

V-ati dorit vreodata sa o luati de la inceput? Sa dati start la un alt curs la vietii, cu noi persoane in jur, noi locuri, simtindu-va coplesiti de situatia in care va aflati, sau pur si simplu ati dorit sa aveti parte de alte lucruri care v-ar putea schimba viata in orice mod? 

Poate nu sunt cea mai potrivita persoana care sa va comunice acest lucru, insa daca simtiti nevoia sa tranformati raul in bine sau invers, depinde de persoana, nu stati pe ganduri si incercati, asa puteti descoperi ceea ce va doriti cu adevarat, ceea ce vreti sa fiti ca persoana!
Din cate am vazut si am auzit, un om are parte de foarte multe schimbari de-a lungul vietii, deoarece este capabil sa se adapteze la o noua situatie, fie ea buna sau rea; noi, oamenii ne aflam intr-o continua schimbare fizica si emotionala, asta e natura noastra. Poate ati mai auzit reprosuri din partea altor persoane ca nu mai sunteti cum erati, ca "te-ai schimbat", insa ceea ce ei nu realizeaza este faptul ca timpul nu sta in loc si noi tindem mereu spre o evolutie a tot ce inseamna persoana noastra.
Nimeni nu stie momentul cand capata o anumita experienta intr-un domeniu, pana nu i se relateaza, pana nu constientizeaza de acest lucru.
Un nou inceput...cand pronunti aceste cuvinte nostalgia te cuprinde, parca nu vrei da sa dai drumul trecutului dar nici sa pierzi o ocazie care ti-ar putea schimba viitorul. Intotdeauna vei purta in inima ta un regret a ceea ce a fost, te gandesti ce-ar fi fost daca nu as fi facut acel lucru; totul depinde de tine, de cat te vei lasa afectat de acest lucru si de cat de mult iti doresti sa nu mai repeti o greseala.

Dupa un an...

A mai trecut un an de cand nu am mai postat ceva pe acest blog, de cand nu mi-am mai scris gandurile, trairile, sentimentele! Sincer, am uitat de existenta acestui site, pana cand o buna prietena mi-a adus aminte si m-a indemnat sa scriu din nou.
Uite asa s-a scurs un an de zile, mai bine de un an, in care am pastrat frumoase amintiri, experiente, fara sa le transpun pe ceva; am preferat sa le tin in "cutia minunilor" si odata cu trecerea timpului, ele au devenit incet incet uitate...
S-au intamplat foarte multe in decursul acestui an,mi-am depasit anumite temeri, mi-am format altele noi, care sper ca vor trece si ele, si am devenit persoana care am dorit-o intotdeauna, momentan, omul se schimba odata cu timpul!
A fost un an al experientelor, al maturizarii, al realizarii pe plan profesional! Mi-am dovedit mie insumi si celor din jur ca pot sa fac ceea ce imi propun, ca pot sa-mi ating idealul, o parte din el, dar care va conduce la dobandirea unor noi aspiratii. Am trecut cu bine examenul de maturitate, BACALAUREATUL, cu mici nemultumiri, insa ceea ce a fost a trecut; ma aflu intr-o noua etapa a vietii, pasesc pe drumul facultatii. Sunt din nou "boboaca", de data asta nu la liceu, ci la facultate; iar vom atrage priviri, eu si noii mei colegi "boboci", iar trebuie sa invatam noi drumuri ale devenirii noastre spirituale si profesionale.
In decursul acestui an am avut parte de experiente frumoase, alaturi de o persoana draga mie! Am invatat reciproc ce inseamna prietenia, maturitatea, relatiile cu familia, dar si iubirea! Da, este un cuvant mare, care sincer mi-a fost greu sa-l scriu acum; mai nou am o problema in a recunoaste propriile mele sentimente, insa, in schimb le demontrez prin fapte! Ciudat, insa compensatoriu, cred eu!
Am cunoscut si persoane noi, unele s-au dovedit a-mi fi prieteni, altele nu,  insa asta e viata, nu e intotdeauna roz!
Am recitit anumite postari anterioare, acum mi se par banale , dar nepretuite; asa gandeam atunci, asa ma exprimam si nu are rost sa le schimb doar de dragul de a arata bine ca structura.
Ma gandeasc sa continui seria aceasta de postari, atat cat imi permite timpul, si de ce nu, sa primesc comentarii, sper eu constructive!

heyy

aici

I'm back!

Hmm...nu am mai scris de ceva timp pe acest blog...din lipsa de subiecte, sau poate din lipsa de experinte. In spatele tututor postarilor mele exista un anumit subiect, o anumita experienta traita de mine si transpusa prin scris. Se pare ca am retinut in inima mea anumite trairi, anumite sentimente, de care acum nu le mai pot face fata. Se ciognesc unele de altele si iese un mare boom, si nu pot controla aceasta situatie nici cu toata vointa mea.  
S-au intamplat anumite lucruri, care au fost destainuite partial, dar au ramas anumite ramasite care prind radacini. 

In timp, sper sa le fac fata, sper sa le inlatur, prin crearea anumitor subiecte de discutie care exprima ceea ce simt! 

...Timpul...

Hmm...timpul...este centrul preocuparilor noastre, este cel care hotaraste in numele nostru sau cel care schimba lucrurile in asa fel incat sa ne fie bine. Insa timpul nu are dimensiune, este neinfinit si noi suntem dependenti de el.

Inca de cand ne nastem, ne trebuie un anumit timp sa crestem in burtica mamei, sa ne dezvoltam cum trebuie, si ne trebuie mult timp sa crestem, sa ne maturizam. Intotdeauna avem nevoie de timp sa facem anumite lucruri, sa ne descoperim pe noi insine, sa cunoastem persoane, sa ne atingem scopurile, sau sa ne pierdem pur si simplu timpul, care putea fi rezervat cu altceva, cu ceva util. 

Cand suntem mici avem tot timpul din lume sa ne jucam, sa ne distram, sa cunoastem alti copii, sa invatam anumite lucruri, sau cel putin sa radem in fata timpului, crezand ca noi suntem stapanii lui. 

Cand suntem mari, privim altfel lucrurile, altfel gestionam timpul; cu cat inaintam in varsta, noi trebuie sa culegem incet, incet roadele timpului, care sunt de cele mai multe ori calitatile noastre, dar si defectele, absolvirea cursurilor scolii, pregatirea profesionala si multe altele de care este inevitabil sa nu ne intalnim in viata. 

Hmm...daca am putea oprii timpul sau sa ne intoarcem in timp, in asa fel incat sa il schimbam, multi am face-o, multi am alege sa stea timpul in loc, sa se opreasca pentru o clipa...insa timpul este ireversibil, si are o singura directie, nu se poate intoarce niciodata! 

...Pentru tine...

Imi aduc aminte ca aveam si eu un prieten, un amic, un om inteligent, cu care impartaseam anumite lucruri, anumite situatii din viata mea... Am vorbit din intamplare, si tot din intamplare am devenit prieteni. Incet incet, ne-am cunoscut, am patruns fiecare in sufletul celuilalt, am ras de anumite situatii, am glumit pe seama lucrurilor care ni se intamplau si am facut ca totul sa mearga bine. In timp s-a construit o baza, o punte a prieteniei noastre, prin ore de conversatii, ore de ras, si ore de intelegere reciproca. Uneori ne-am certat, alteori nu ne-am vorbit si de foarte multe ori ne-am impacat. Am abordat toate temele de discutie, ne-am dat cu parerea in legatura cu tot ce ne inconjoara si ne-am marturisit sentimentele vizavi de anumite persoane.

Scriu asta tocmai acum, deoarece a mai ramas o ramasita de recunostinta, o picatura de intelegere si un strop de iubire in sufletul meu pentru tine, prietenul meu drag. Impreuna am depasit anumite probleme si tin sa iti multumesc pentru orele cand m-ai ascultat si m-ai incurajat. Cred ca ti-ai dat seama de sentimentele ce ti le-am purtat in sufletul meu.

 PS: Poate, candva, ne vom intalni, pana atunci ne ramane doar amintirea... 

...Regrete...

Noi ,oamenii, regretam adesea, vorbele spuse, situatiile la care am pus sa treaca anumite persoane, si "prietenii" pe care i-am cunoscut. Regretam faptul ca am cunoscut acele persoane, regretam ca am avut incredere, si am daruit iubire, desi nu meritau; tot timpul ai crezut ca totul se va rezolva, ca totul va reveni pe un fagas bun, presarat cu mici bucurii care iti vor umple sufletul de iubire, insa stii ca nu se va mai intampla. Ai decazut intr-o lume a deziluziei, sperantele pe care ti le-ai creat au disparut, s-au spulberat intr-o clipa, si nu realizezi faptul ca totul s-a terminat, ca nu mai exista niciun "tot". Daca inainte stiai ca cineva te iubeste, acum te simti uitat, dezamagit de propria persoana si de acea persoana, nu iti mai ramane decat sa speri ca cineva mai bun iti va iesi in cale. Speranta moare ultima, dar ea, oare, nu a murit deja? De ce anumite cuvinte pot schimba radical situatia, te pot face sa vezi cealalta latura, de care ai fugit intotdeauna; se spune ca de rau nu scapa nimeni, da nimeni nu vrea sa cunoasca acel rau, pentru ca toti ne credem buni in sufletul nostru desi nu aratam. 

Regretam faptul ca ne-am nascut, desi nu meritam asta, regretam faptul ca traim intr-o familie dezbinata, destramata, regretam faptul ca am tinut la cineva, regretam faptul ca am luat o nota proasta, regretam faptul ca nu am reusit in viata, desi avem pregatire, regretam faptul ca regretam...De ce exist regretele? De ce sa nu facem lucrurile in asa fel sa fie bine pentru fiecare dintre noi? Regretul este egal cu dezamagire; fiecare regretam la un moment dat ceva, dar tot mai bine zicem ca nu am avut nimic de regretat.